100 de ani de la naşterea scriitorului şi teologului Bartolomeu Valeriu Anania, mitropolit al Clujului.
Bartolomeu Anania, mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului s-a născut în localitatea Glăvile, judeţul Vâlcea, la 18 martie 1921.
A fost elev al Seminarului Central din Bucureşti (1933-1941). În clasa a doua de seminar l-a întâlnit pe scriitorul Anton Holban, profesor de limba română, care a contribuit la formarea sa ca scriitor şi om de cultură.
A intrat în monahism la 2 februarie 1942, la Mănăstirea Antim din Bucureşti, primind numele Bartolomeu.
A fost hirotonit ierodiacon; în peregrinările sale prin ţară, a fost ierodiacon la mănăstirile Polovragi şi Baia de Arieş.
L- a cunoscut pe Tudor Arghezi, căruia îi va fi apropiat vreme de un sfert de secol.
Între anii 1941-1948, a urmat studii superioare de Teologie la Bucureşti, Cluj şi Sibiu.
A urmat studii incomplete de medicină la Sibiu şi Cluj (1945-1946) şi de muzică instrumentală la Cluj, unde a frecventat şi a participat la cenaclul literar al medicului scriitor şi profesor universitar Victor Papilian.
În perioada iulie-decembrie 1947, a fost stareţ al Mănăstirii Topliţa.
Bartolomeu Anania l-a cunoscut pe patriarhul Justinian (1948-1977) în toamna anului 1948, la Mănăstirea Bistriţa. Timp de peste 25 de ani îi va fi colaborator apropiat.
A ocupat funcţiile de intendent al palatului patriarhal (1948-1949), inspector patriarhal pentru învăţământul bisericesc (1949-1950), decan al Centrului de Îndrumare Misionară şi Socială a clerului, la Curtea de Argeş, unde a predat cursuri de istorie bisericească şi omiletică (1951-1952).
Între anii 1964-1965 a fost director al bibliotecii patriarhale.
Între anii 1965-1976 a lucrat în cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America şi Canada, ca secretar eparhial, consilier cultural, secretar general al Congresului bisericesc, director al Cancelariei eparhiale, director al Departamentului Publicaţiilor, reprezentant al relaţiilor interbisericeşti.
A fost membru în două comisii ale Conferinţei Permanente a Episcopilor Ortodocşi din America de Nord şi de Sud: Comisia Ecumenică şi Comisia de Studii şi Proiecte. Susţine conferinţe în Detroit, Chicago, Windsor şi Honolulu. A fost redactor al revistei şi almanahului „Credinţa” şi al casetei de literatură „Noi”.
La 29 octombrie 1967 a fost hirotonit preot de episcopul Victorin al Americii.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i- a acordat rangul de arhimandrit.
În perioada 1976-1982 a fost directorul Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. În 1982 s-a pensionat şi s-a retras la Mănăstirea Văratec.
Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales pe arhimandritul Bartolomeu Anania pentru scaunul de Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, la 21 ianuarie 1993. A fost hirotonit şi instalat arhiereu la 7 februarie 1993, în Catedrala arhiepiscopală din Cluj-Napoca.
În urma hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din 4 noiembrie 2005, de înfiinţare a unei Mitropolii la Cluj, iniţiativă validată de Adunarea Naţională Bisericească la 1 martie 2006, Bartolomeu Anania a fost întronizat Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului (devenită ulterior Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului), la 25 martie 2006, de praznicul Bunei Vestiri, de către patriarhul Teoctist (1986-2007).
A fost distins cu “Crucea patriarhală”, “Ordinul Sfântului Mormânt” al Patriarhiei Ierusalimului, “Ordinul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel” al Patriarhiei Antiohiei.
În anul 2000 i-au fost decernate medalia jubiliară „Mihai Eminescu” şi Ordinul Naţional pentru Merit în grad de Mare Cruce.
Pe 22 noiembrie 2010 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
Valeriu Anania, numele de autor, a debutat editorial în 1966, cu poemul dramatic „Mioriţa”.
În 1978 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România.
S-a afirmat de tânăr ca poet, prozator, eseist şi dramaturg.
Lucrări din opera sa: „Mioriţa” (1966, poem dramatic); „Meşterul Manole” (1968, poem dramatic); „Du-te vreme, vino vreme” (1969, poem dramatic); „Steaua zimbrului” (1971, poem dramatic), toate reeditate; „Istorii agrippine” (1976, versuri); „Străinii din Kipukua” (1979, roman); „Rotonda plopilor aprinşi” (1983, volum de memorii); „Anamneze” (1984, versuri); „Amintirile peregrinului Apter” (1991, nuvele şi povestiri); „Cerurile Oltului”, eseuri teologice (1990, ed. a II-a, 1998); „Din spumele mării: pagini despre religie şi cultură” (1995); „Pledoarie pentru Biserica neamului meu” (1995); „Apa cea vie a Ortodoxiei. Cuvântări, predici, meditaţii” (2001; ed. a II-a, 2006); „Memorii” (2008, Iaşi); „Cuvinte de învăţătură. Predici” (2009).
Cea mai importantă strădanie a sa o constituie revizuirea întregului text al Sfintei Scripturi în limba română, care a apărut în anul 2001, ca „ediţie jubiliară a Sfântului Sinod”.
A publicat numeroase articole cu profil teologic, predici, note în periodicele bisericeşti. (surse: www.mitropolia-clujului, doxologia, „Memorii”- Valeriu Anania)
