În ianuarie 1870, la alegerile parlamentare parţiale, Al. I. Cuza, aflat în exil, este ales deputat de Mehedinţi, dar el nu a putut accepta această funcţie. Încă din 1867 îi scrisese lui Carol I pentru a reveni în ţară, dar acesta îl refuzase categoric.

În 1870, la cinci ani de la detronarea lui Cuza şi de la aducerea în ţară a unui prinţ străin, ţăranii olteni din satele Mehedinţiului  au hotărât să aleagă pe fostul domnitor Cuza, aflat în exil, şi să-l trimită în Parlament ca deputat al lor, al poporului, socotindu-l mai departe ca “Măria Sa”.

Ţărani, meşteşugari, muncitori din port, negustori au găsit sprijin în acea perioadă pentru a da viaţă gândurilor lor pentru domnul Cuza, în prietenul lu Mihail Kogălniceanu, avocatul Grigore Miculescu. Cunoscut pentru ideile sale înaintate încă în epoca revoluţiei de la 1848, Miculescu va fi unul din fervenţii susţinători ai Unirii de la 1859. Deputat şi apoi senator în timpul domniei lui Cuza, el va susţine reformele, inclusiv pe acelea care vizau diminuarea proprietăţilor sale.

Propagând în cercurile intelectuale din Bucureşti, Craiova şi Turnu Severin, orientarea culturală profranceză şi proitaliană, Grigore Miculescu va iniţia publicaţia satirică “Măseaua”, cu ascuţiş anticarlist, împotriva politicii lui Carol şi cu orientare potrivnică Austro-Ungariei.

Represalii împotriva lui Grigore Miculescu

“Carol nu va rămâne dator multă vreme. Proprietăţile lui Miculescu încep să fie ţinta primelor atacuri. Bancherul Eschenazi, adus de Carol din Germania, îi va ipoteca o parte din proprietăţi. Revista <<Măseaua>> este pusă sub urmărire. Fiii săi, care-l sprijineau în activitatea revistei, vor resimţi din plin urmările pentru atitudinea de animatori ai alegerii lui Cuza ca deputat de Mehedinţi”, susţine istoricul I. Dorneanu în “Magazin istoric” (mai 1967). Trei feciori au murit în împrejurări misterioase, primul, un tânăr istoric-arheolog, înecat în Dunăre, iar nu după multă vreme, ceilalţi doi, tineri avocaţi, au fost găsiţi înecaţi într-o groapă de var.

“Represaliile se vor îndrepta în cele din urmă direct contra lui Grigore Miculescu. Când, în 1881, Cuza va fi ales pentru a treia oară deputat de Mehedinţi, Miculescu va fi silit să se exileze în Franţa. Aproape întreaga avere i-a fost spulberată. A rămas cu câteva pogoane şi o culă, fosta culă în care poposise Tudor Vladimirescu înaintea anului răscoalei”, mai spune I. Dorneanu.

Redăm mai jos textul mandatului prin care Alexandru Ioan Cuza a fost proclamat deputat de Mehedinţi, în urma scrutinului electoral din 1870:

“Mandat

Azi la 25 ianuarie, anul 1870, fiind convocat prin decret domnesc colegiul al IV-lea din districtul Mehedinţi a alege deputatul său, şi, procedând la despoierea scrutinului în ziua de 26 la patru ore după amiază, a proclamat cu majoritate de voturi din 544 prezenţi pe Măria Sa Alexandru Cuza Vodă de deputat al acestui colegiu.

Biroul definitiv al colegiului, pe de o parte recunoaşte de legală această alegere, iar pe de alta dă acest mandat cu mult respect şi recunoştinţă la mîna alesului deputat Vodă Cuza, rugându-l cu supunere şi inimă curată să vie în sînul naţiunii române, pe care dezrobit-o şi care-I e devotată tocmai pentru-că-l crede om mare, devotat şi credincios jurământului său din 1857.

Asemenea mandat s-a alăturat şi la dosarul alegerilor, spre a se înmâna principelui Vodă Cuza prin autorităţile competente.

Preşedintele biroului: preotul Gh. Ionescu

Secretar: Gh. Burileanu

Scrutatoare: N. Negoiţescu”