Au trecut 3 ani de la oprirea de la oprirea producției de apă grea la ROMAG PROD, dar statul român, rămas cu câteva mii de tone de apă grea în brațe, se confruntă cu aceeași problemă tipic românească, legată de incertitudinea zilei de mâine pentru circa 80 de salariați care au mai rămas, nu să stingă lumina, ci să protejeze o avuție națională cifrată la 1,2 miliarde de euro, o rezervă impresionantă din cea mai pură apă grea din lume. Timp de vreo doi ani, mentenanța apei grele a fost asigurată de angajați ai aceleiași regii autonome aflate în faliment și la mâna unui administrator judiciar, fără ca cineva să le asigure stabilitatea locului de muncă. De la începutul acestui an, a luat ființă Centru Național de Management al Apei Grele (CNMAG), entitate care ar fi trebuit să aducă liniștea. Dar, scenariul este croit după aceleași principii ale complicării unei situații simple, un scenariu pur românesc. Noul CNMAG nu poate prelua specialiștii de la fostul RAAN și nici apa grea, din cauza unei legi de înființare pline de lacune.
Dar să o luăm cu începutul! Începutul sfârșitului, desigur!
Falimentul miracolului de la Halânga, deși previzibil, este cutremurător, prin complexitatea falimentului unei industrii ce s-a dorit a propulsa România în rândul marilor puteri energetice ale Europei. Despre mărirea și decăderea apei grele românești și despre iminența închiderii combinatului, nici astăzi nu se spun prea multe. Doar că acest combinat trebuia închis demult, dacă politicienii de toate culorile, ce s-au perindat pe la guvernare, nu descopereau aici o vacă grasă și bună de muls. Așa că, împotriva oricăror ăprincipii ale economiei de piață sănătoase, aici se pruducea apă grea cu nemiluita, care mai apoi era cumpărată de statul român și depozitată la rezerva de stat. Pentru ce și pentru cine, nimeni nu a explicat! S-a spus, din când în când, că vom avea și noi cândva patru reactoare la Cernavodă, în loc de două și atunci o să fie nevoie de apă grea pentru umplerea instalațiilor. Banii veneau de la bugetul statului, după intervenții politice aplaudate de salariații RAAN și în scurt timp erau mătrășiți pe contracte păguboase. Este de notorietate mega tunul dat de unul din directorii RAAN, Adrian Olaru, care a plătit firmei CONFORT, controlată de Georgică Cornu, garanția de bună execuție pentru o instalație de șlam dens, necesară termocentralei ROMAG TERMO, dar care nu s-a construit niciodată. Pentru isprava sa, Olaru este liber azi și se ocupă de afaceri prosopere.
În anul 2013 a venit insolvența, în anul 2015 s-a oprit producția de apă grea, iar în anul 2016 s-a declarat falimentul, un faliment care azi nu mai impresionează pe nimeni. Mulți dintre cei peste 2.000 de foști angajați de aici s-au împăcat cu ideea că au trăit să o vadă și pe asta și au plecat acasă cu o brumă de compensații salariale, dar fără salariile compensatorii promise în contractul colectiv de muncă. Impactul social generat de falimentul industriei nucleare românești de la Severin a fost ușor estompat de un investitor japonez, venit să fabrice cabluri auto, pe terenul unei alte foste legende ale industriei mehedințene, Combinatul de Celuloză și Hârtie. Convulsiile sociale repetatesubsecvente falimentului, s-au stins și ele încetul cu încetul.
Adio apă grea!
Azi, în lume, fabrici de apă grea se mai află doar în Argentina și în Canada, iar cea mai simplă dintre explicațiile oferite la întrebarea „de ce se fabrică apa grea”, este aceea a materiei prime pentru funcționarea centralelor nucleare. Explicația științifică este, desigur, una mai complicată. Apa grea se folosește la centralele nucleare dotate cu reactoare de tip CANDU și este folosită la încărcarea acestor reactoare, precum și la completarea nivelului de apă grea necesar funcționării unui reactor nuclear. Centrala Nucleară de la Cernavoda deține momentan doar două reactoare funcționale, celelalte trei pe care Ceaușescu și le dorea atunci când a dispus ca România să aibă un producător de energie de tip nuclear, nu s-au mai finalizat în ultimul sfert de veac de convulsii ale tranziției și nici nu există deocamdată vreo speranță ca ele să se finalizeze.
În aceste condiții, Combinatul de apă grea din apropierea Severinului și-a atins apogeul, cantitatea produsă aici fiind una imensă și stocată deja la rezerva de stat. Închiderea acestui combinat era, așadar, una iminentă, iar specialiștii în domeniu spun că oricum instalațiile au ajuns la capătul vieții, iar dacă prin absurd s-ar mai fi dorit producerea inutilă, pe stoc, a prețiosului lichid cu puritate de peste 99 la sută, ar fi trebuit ca vechile instalații să fie pur și simplu reproiectate. La Severin, însă, nimeni nu a avut vreodată curajul să ia taurul de coarne și să explice la peste 2.000 de suflete că fabrica de la care își câștigă existența trebuie desființată. Din contră, toți au promis fel și fel de soluții fanteziste și au acumulat voturi de la o masă de manevră dusă mereu cu vorba.
Scurt istoric
Povestea apei grele românești începe în anul 1970 la Râmnicu Vâlcea cu construirea Uzinei „G”. Aici se utiliza un procedeu tehnologic pus la punct în urma studiilor de 12 ani desfășurate de un colectiv de cercetători de la Cluj-Napoca condus de Marius Sabin Peculea. În 1976, în instalația de la Vâlcea, se reușea pentru prima dată în România obținerea de apă grea cu concentrația de 99,9%, calitatea cerută pentru reactorul nuclear. Procedeele de separare a deuteriului prin schimb izotopic succesiv apă-hidrogen în sistem „biterm-bibar” și cel de separare a apei grele prin schimb izotopic apa-hidrogen sulfurat în sistem biterm sunt apreciate ca priorități românești pe plan mondial.
În anul 1979 este stabilit amplasamentul primei centrale nuclear-electrice la Cernavodă, iar în anul 1980 se decidea construirea unui mare combinat pentru separarea apei grele la Severin. Capacitatea instalată era de 360 de tone de apă grea pe an, pentru ca într-o a doua etapă, care n-a mai fost finalizată, să se dubleze la 720 de tone pe an. În vecinătatea combinatului, la Halânga, a fost construită o termocentrală (ROMAG TERMO) pentru asigurarea aburului tehnologic necesar realizării schimbului izotopic hidrogen-deuteriu. Cărbunele, lignit, era extras din carierele de suprafață de la Husnicioara și Valea Copcii, puse în exploatare cu această ocazie. În plus, fuseseră construite stații de pompare a apei din Dunăre aflată la 12 km depărtare, bazine tampon, cam cât niște lacuri și iar pompe și conducte pe circuitul de vărsare înapoi în Dunăre.
Cu ani în urmă, pe lângă Centrala de la Cernavodă, uzina exporta apă grea în Coreea de Sud, China, Statele Unite ale Americii și Germania. Sucursala ROMAG mai producea și apă superușoară, azot lichefiat, aer instrumental, apă demineralizată, apă potabilă, apă distilată și apă industrială. Uzina, considerată unicat în Europa, era totodată cel mai mare producător de apă grea din lume, România fiind singura țară din Europa care a dezvoltat o filieră nucleară de tip CANDU.
Valoarea rezervei de apă grea depășește 1,2 miliarde euro
Oprirea producției de apă grea la ROMAG PROD nu a încheiat și problemele delicate, deoarece, multă vreme, nimeni nu ştia ce se va întâmpla cu apa grea depozitată aici, a cărei valoare depășește 1,2 miliarde euro. Intrarea în faliment a RAAN a condus și la denunțarea tuturor contractelor, care urmau a fi denunţate, iar bunurile regiei – scoase la vânzare sau lichidate. Ca atare, și contractele de depozitare a apei grele vor suferi același tratament! În fața acestei situații limită, proprietarii de drept ai stocului de apă grea, Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale – ASNRSPS şi NUCLEARELECTRICA SA nu dădeau semne că ar avea vreo soluţie pentru preluarea în siguranţă a produsului. Tehnic, este vorba de sute de butoaie care trebuie menţinute la o temperatură constantă (peste temperatura de îngheţ) şi care trebuie verificate periodic pentru a confirma calitatea produsului, adică au nevoie de ceea ce specialiștii numesc „mentenanța apei grele”.
Situaţia delicată de la RAAN era cunoscută încă din 2014, când fostul premier Victor Ponta a vizitat platforma RAAN, vizită în urma căreia, în martie 2015, guvernul a aprobat memorandumul “Măsuri în vederea opririi controlate a producţiei de apă grea (D2O) la RAAN“. În acest memorandum se face referire și la managementul apei grele post-închidere controlată: ”proiectantul general al unităţilor de producere a apei grele – Regia Autonomă Tehnologii pentru Energie Nucleară (RATEN) – Centrul de Inginerie Tehnologică pentru Operaţiuni Nucleare (CITON) a studiului de impact impus de oprirea controlată a producţiei de apă grea şi a proiectului pentru managementul apei grele, post închidere controlată, pentru toată perioada de operare a unităţilor 1 – 4 de la CNE Cernavodă în cadrul programului nucleu de cercetare-dezvoltare derulat prin bugetul Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice”.
Specialiștii nimănui
Oamenii care au rămas să lucreze la mentenanța apei grele și să protejeze tonele de apă-grea ale rezervei de stat, aflate aici, s-au trezit că nimeni nu le asigura stabilitatea locului de muncă și a veniturilor. Mai exact, cei care au plecat acasă, au primit compensații salariale și s-au împăcat într-un fel sau altul cu pierderea locului de muncă, însă cei aproape 200 de salariați rămași inițial aici și care fac o muncă delicată și de mare răspundere, se simțeau în pericol, deoarece figurau ca angajați ai aceleiași regii aflate în faliment, erau tot la mâna administratorului judiciar și erau plătiți de o entitate pentru care, practic, ei nu mai lucrează.
Pentru acești oameni, care sătui de umilință au început să plece, exista o singură soluție: aceea ca statul să înființeze o unitate de management al apei grele. Până s-au învârtit politicienii în jurul cozii, din 200 de specialiști, au mai rămas 80. Dar, cu chiu cu vai, în ianuarie 2018, s-a înființat Centrul național de Management al Apei Grele, pentru care a trebuit să mai treacă ceva timp să i se dea și un buget, și o lege de funcționare și un rost pe lume.
Avem centru, avem valoare, dar nu avem lege!
Ce să vezi acum? Există centru de managemnet al apei grele, există lege de înființare, există poftă de muncă, dar nu există rațiune și coerență. Mai exact, legea de înființare nu mai este conformă cu nota de fundamentare realizată în vederea înființării CNMAG. Așa că, noua conducere a CNMAG ridică din umeri și nu poate face nici angajări și nu poate nici să preia rezerva de apă grea. Mai mult, din cei 80 de specialiști ai defunctului ROMAG PROD, doar 60 au foat luați, prin detașare, la CNMAG, celelalte 20 de locuri de muncă, prevăzute în organigramă nu s-au ocupat încă și există suspiciunea că ar fi păstrate pentru ceea ce odinioară se numea, criptat, PCR (Pile, Cunoștințe și Relații).Cică în lege se spune că se iau specialiști, în număr de 80, dar nu se spune de unde se iau! Este și greu de intuit unde se găsesc specialiștii, adică taman la fosta uzină de apă grea!
Printre foștii angajați ROMAG PROD au rămas și sindicaliști vigilenți. Unul dintre ei se numește Florin Rogobete și nu s-a rușinat să ia la întrebări conducerea CNMAG. Văzându-se luată la întrebări, conducerea a căutat un mediator și așa s-a ajuns cu jalba în proțap la prefectul județului Mehedinți, Nicolae Drăghiea.
Aici, explicațiile date de consilierul CNMAG, Mircea Oprea, au fost demne scenele din piesele de teatru absurd. Pe de o parte, CNMAG nu poate angaja oameni pentru că nu i s-a spus cum să o facă. Pe de altă parte, iar aici explicațiile sunt senzaționale, stocul de apă grea nu poate fi luat în primire, deoarece oamenii ce până mai ieri aveau acces la el, nu mai sunt autorizați de noua structură, deci nu mai au acces.
„Actele normative de funcționare au niște scăpări, pe care încercăm să le rezolvăm la ora asta, în sensul că la ora actuală personalul este în totalitate detașat, adică nu avem personal cu contract de muncă pentru că în actul de înființare s-au prevăzut cele 80 de posturi din organigramă, dar nu s-a specificat de unde anume se va lua acest personal, deși în nota de fundamentare se spunea că vor fi luați de la fosta uzină de apă grea. În textul legii neapărând, am ajuns la o situație incertă și trebuie inițiat un memorandum de către Guvern pentru scoaterea posturilor la concurs”, spune consilierul CNMAG, Mircea Oprea. În fața unei asemenea declarații șocante, e greu să mai poți comenta ceva! Vedeți întreaga explicație în VIDEO de mai jos:
Despre preluarea stocului de apă grea, CNMAG are o perspectivă și mai tâmpă. Ne lămurește tot consilierul Mircea Oprea: „Problematică trecerii apei grele în administrarea CNMAG ridică unele probleme care sunt legate de un domeniu mai subtin, cel al informațiilor clasificate. O entitate nou înființată care, deși are personal care a avut acces, la ora asta fiind nou înființată, nu mai are acces. Suntem în situația în care nu putem prelua în administrare cantitățile de apă grea în lipsa acestor autorizații, suntel în lucru cu ele, dar și această problemă se rezolvă, dar ideea este că suntem în situația de a prelua rezervele, dar nu le putem prelua. Trebuie să mai trecem niște etape, să așteptăm o Hotărâre de Guvern”. Vedeți întreaga explicație în VIDEO de mai jos:
În aceste condiții, concluzia este una amară: apa grea e tot în derivă, situația esta la fel de imprecisă, iar legile se fac tot pline de lacune. Dar, cum a spus domnul Mircea Oprea, hai să mai așteptăm!
