De la inceputul pandemiei s-a vazut o balbaiala constanta la Bruxellles. Nicio decizie strategica pentru combaterea epidemiei. Niciun plan pentru sprijinirea celor cu probleme mari. Italia este cel mai bun exemplu. Italia a fost abandonata haosului. Sigur, au partea lor de responsabilitate. Dar asta poate fi discutat dupa criza. Astazi mor mii de oameni. Si Bruxelles-ul e paralizat de propia neputinta, scrie realitateadinpsd.net
Unii, optimistii, credeau ca in spatele usilor inchise se coc strategii. Altii, realistii, spuneau ca UE nu face nimic. Somnolenta tipica birocratiei, nationale sau internationale, continua sa detina controlul si la Bruxellles. Nu ca in Romania ar fi foarte diferit. Ma rog, ceva mai bine.
Ieri am vazut cu totii ce se intampla. In fata milioanelor de cetateni europeni, Bruxelles-ul, si-a demonstrat neputinta. Eu as zice ca si-a aratat si rea vointa. La presiunile tarilor cu probleme mari in lupta cu coronavirusul, se imbolnavesc zeci de mii de oameni si mii mor, Germania si Olanda s-au opus crearii unui cadru financiar care sa sustina lupta cu coronavirusul. Si ce motive au avut? Sa nu se dezechilibreze bugetul Uniunii. Sa nu cream precedente prin emiterea de coronabonduri. Si tot asa, de parca nimic nu se intampla. Oameni buni, lideri ai Europei, tot ce a fost inainte se va schimba! Viata sociala, obiceiurile de consum, economia. Si voi veti fi schimbati. Premierul Olandei a atins limita egoismului politic afirmand ca fiecare tara trebuie sa se descurce in interiorul ei . Mai mult, Dumnezeu cu mila, propunea o comisie care sa faca o ancheta, sa vada el de ce unele tari nu au pregatite resurse pentru asa o calamitate. O comisie. De ancheta. Atat poate. O comisie. Domnule prim-ministru al Olandei, solidaritatea europeana era buna cand se referea la deschiderea granitelor pentru firmele olandeze? Sigur. A fost si este buna pentru afacerile voastre pe piata noastra. Dar atat. Cand e vorba de solidaritate umana, de sprijin, empatie, prietenie, vieti, nu. NU va pasa!
Degeaba Italia, Portugalia, Grecia, pana si Franta, au argumentat necesitatea unei politici comune. Necesitatea de a gasi metode comune de a asigura resursele financiare necesare. VITALE pentru cetatenii Europei. Raspunsul Bruxelles-ului, la cel mai inalt nivel, a fost nu.
Sper si astept sa vad si Romania intre tarile care cer o politica comuna. Nu stiu de ce nu am facut-o de ieri. Astept de la presedintele Iohanis sa o faca de maine. Daca majoritatea statelor vor face presiuni pentru politici comune, poate ca se va intampla minunea si Bruxelles-ul va deveni solidar. Doar sa nu fie prea tarziu.
Pana atunci e limpede. UE nu E!
