Astăzi, se împlinesc 98 de ani de la trecerea în neființă a scriitorului Duiliu Zamfirescu, prilej cu care Secția Împrumut Crihala a Bibliotecii Județene “ I.G. Bibicescu” din Drobeta Turnu Severin a organizat o expoziție cuprinzând operele literare ale acestuia.
Duiliu Zamfirescu, prozator și poet, a avut o activitate profesională extrem de interesantă.
După licență este numit în magistratură. În 1881 demisionează și devine avocat și redactor în România literară apoi atașat în Ministerul de Externe, pregătindu-și cariera diplomatică de secretar de legație la Roma, Atena și Bruxelles (1888-1906).
După întoarcerea în Țară este secretar general de Externe, apoi delegat în Comisia Dunării, după război ministru de externe in guvernul Averescu.
Îl lansează Macedonski publicîndu -i în Literatorul (1880) poema Levante și Calavryta.
În anul 1898, a avut satisfacția de a deveni membru corespondent al Academiei Române. Cariera sa diplomatică a continuat, în anul 1906, când a devenit secretar general al Ministerului de Externe. În paralel, Duiliu Zamfirescu a continuat să scrie, iar în 1908 a devenit membru plin al Academiei Române. Un an mai târziu, în 1909, a primit cel mai înalt rang diplomatic al vremii, cel de ministru plenipotențiar și a fost numit reprezentant al României în Comisia Europeană a Dunării și în Comisia Mixtă a Prutului.
A murit în 1922, la Agapia, din cauza unei afecțiuni hepatice. A rămas în memoria românilor datorită talentului său de romancier, cu opere literare precum “Viața la țară” sau “Tănase Scatiu”.
Nepotul său de fiu, Lascăr Zamfirescu, a devenit coleg cu Regele Mihai I în Clasa Palatină. Lascăr Zamfirescu, ultimul supraviețuitor al clasei regale, a murit în urmă cu o săptămână.
