Consultare națională în plină grevă din sănătate. Ana Maria Păcuraru, față în față cu cei mai respectați profesioniști din sistem

Medici de top și responsabili din sistem, față în față cu telespectatorii

În platou au fost invitați unii dintre cei mai respectați profesioniști din sistem, oameni care lucrează zilnic la limita dintre viață și moarte:

• Dr. Cătălin Cîrstoveanu – șeful ATI Neonatală de la „Marie Curie”,

  Prin noua lege, am descoperit că, de fapt, nu crește nivelul personalului medical, ci, dimpotrivă, scade nivelul de salarizare a personalului medical. Eu n-am nicio treabă politică. Noi am ajuns la capătul răbdărilor cu pacienții noștri. O asistentă la ATI neonatală are un salariu mediu de 4.000 de lei și 75% spor.

• Dr. Radu Tincu – specialist în terapie intensivă și toxicologie, martor direct al momentelor în care „granița dintre viață și moarte depinde de un pat liber”.

• „Trebuie să ne punem întrebarea dacă unele județe au reușit și altele nu, înseamnă că undeva se poate și undeva nu se poate. Ca să rezolvăm această problemă, cred că trebuie să luăm în calcul și acest lucru, știind că de mult trebuie a luat în calcul în sistemul de sănătate, criteriile de performanță.

  Criterii de performanță care nu trebuie să vizeze doar spitalul, trebuie să vizeze Consiliul Județean care gestionează spitalul și care trebuie să ofere toate condițiile pentru ca oamenii să lucreze acolo și să poată face performanță, trebuie să vizeze managerii de spitale, trebuie să vizeze șefii de secție și, în final, medicii. Dacă nu vom pune criterii de performanță în sistemul de sănătate și toți oamenii vor fi plătiți fără niciun fel de criteriu la comun, acest lucru nu va stimula productivitatea.

  Niciun președinte de Consiliu Județean nu va face nimic în plus pentru spitalul lui dacă faptul că acolo lucrurile nu merg bine nu are niciun fel de repercusiune asupra lui ca și președinte de Consiliu Județean sau asupra managerului de spital.

  Faptul că acele zone unde s-au rezolvat problemele, s-au implicat autoritățile locale arată că, dacă facem lucrurile așa cum trebuie, oamenii vor veni. Dar pentru asta avem nevoie de criterii de performanță. Și nu trebuie să ne fie teamă de criteriile de performanță. Criteriile de performanță vor elimina, într-o primă fază, anumite disfuncționalități, dar ulterior ne vor face pe toți mai performanți.”

• ”Politicul nu mă sfidează și nici pe profesorul Cristoveanu sau pe Beatrice Mahler, îi sfidează pe oameni. În momentul în care accepți să lucrezi cu deficit de personal, cei care suferă sunt pacienții. Dacă ai o asistentă la 25 de pacienți în loc de o asistentă la aproape jumătate din pacienți, e clar că unii dintre ei nu vor primi serviciile medicale de care au nevoie.

  Dacă în terapie intensivă nu ai asistente cum este în legislație, o asistentă la doi pacienți, și ai o asistentă la șase sau șapte pacienți, ceilalți care teoretic sunt în surplus nu vor fi tratați corespunzător. Cei care suferă, să știți că, sigur, e foarte traumatizant să-ți vezi colegi care au murit după ce au stat în gărzi zeci de ore și au murit la vârste tinere. Este traumatizant și este foarte grav că o țară își sacrifică până la moarte personalul medical.

  Dar dincolo de acest sacrificiu al nostru, politicul, din păcate, sacrifică populația. Cei care vor resimți în mod acut și direct acest deficit de personal sunt oamenii. Oamenii care nu mai ajung la spital, cei doi bebeluși care astăzi sunt la cimitir în loc să fie salvați într-o secție de neonatologie. Cred că aici trebuie să înțelegem. Nu vrem bani nici pentru Țincu și nici pentru Cîrstoveanu, vrem ca sistemul de sănătate să poată oferi oamenilor care plătesc asigurări de sănătate serviciile de care au nevoie.

  Oamenii să știți că se plâng în principiu tocmai de calitatea serviciilor medicale, care este strict legată de deficitul de personal. Până nu vom corecta lucrurile acestea, degeaba tot vorbim. Și vedeți, este un lucru care ați spus aici cum s-au deblocat cele 22 de posturi. Este rușinos ca o țară în Uniunea Europeană în 2026 să deblocheze prin ședințe de guvern extraordinare celebrele 22 de posturi de la profesorul Cîrstoveanu.

  Eu m-am săturat, că vă spuneam mai devreme că funcționăm pe memorandumuri, m-am săturat de aceste soluții de avarie. A ars Colectivul, s-a făcut un delir național cu secțiile de arși, s-a abandonat, nu s-a mai făcut nimic. S-a întâmplat o tragedie în timpul pandemiei, s-a investit, s-a abandonat. Noi avem o memorie scurtă. Deci aceste tragedii ne țin o perioadă scurtă, după care uităm totul. Vedem repetăm greșeli după greșeli, într-un mod care pare că n-avem niciun fel de viziune și direcție înspre care ne îndreptăm. ”

• Dr. Beatrice Mahler – managerul Institutului de Pneumoftiziologie, voce esențială în lupta cu bolile pulmonare.

  În sistemul de sănătate, orele suplimentare nu pot fi plătite, din păcate, și practic pot fi recuperate, dar atunci când nu ai personal, o mare parte din acestea rămân muncite și neplătite, ca o muncă suplimentară nerecunoscută și nefinanțată. Se întâmplă acest lucru atunci când nu avem mult personal și, da, se întâmplă situația în care avem foarte mulți pacienți îngrijiți de foarte puține cadre medicale. Este o situație destul de dificilă de gestionat, iar dacă acest lucru e pe secție normală, acolo unde sunt probleme critice — terapie intensivă, terapie cu suport respirator — lucrurile sunt mult mai sensibile.”

  ”Eu vream să spun de un studiu pe care colegii medicilor din România l-au făcut recent legate fix de întrebările care au fost puse medicilor rezidenți, care spuneau și au răspuns în peste 90% că și-ar dori să profeseze într-o localitate mai mică, cu anumite condiții. Să existe echipe, să aibă cu cine să colaboreze, să aibă infrastructură, să aibă unde să-și crească copiii.

  Adică medicii tineri nu refuză să lucreze în alte zone, dar pentru asta trebuiesc soluții pentru sistemul de sănătate, să depolitizăm sănătatea și să încercăm să găsim soluții pentru medicii tineri, soluții pentru medicii care își doresc să rămână în România, dar soluțiile astea nu trebuie să vină doar din salarizare sau doar din aspecte ce țin de dotare. Sunt un cumul de lucruri, de factori pe care trebuie să-i atingem și la care trebuie să ne gândim.”

  „În calitatea mea de șef de secție pot să spun că, într-adevăr, avem o suprasolicitare pentru personalul care există și că avem un deficit de personal și la medici și la asistente. Această situație creează o suprasolicitare a celor care suntem acolo, iar de la aceste eforturi pe care le facem zi de zi până la momentul în care una dintre colege o să și ia într-o zi concediu medical pentru că nu mai poate, pentru că e în burnout, nu este decât un pas.

  Este extrem de dificil să gestionezi cazurile complicate, este extrem de dificil să găsești soluții acolo unde nu ești ajutat prin legislație. Iar fără o legislație coerentă, vorbesc de angajare. Angajările sunt într-adevăr extrem de lungi. Nu poți să ai un interviu care să conteze. Angajarea asistenților nu se poate face cu un interviu și cu un interviu care să-ți aducă și profilul psihologic al angajatului care vine.

  Sunt mai multe aspecte care trebuiesc corectate, care nu țin de noi, medicii care suntem astăzi aici, dar care încercăm să le punem în fața celor care decid și care au posibilitatea să schimbe aceste legi. Pentru că de la declarații trebuie să ajungem la fapte, de prea mult timp ne uităm doar la ce ar trebui făcut. Cred că este momentul să se și înceapă această restructurare a sistemului de sănătate pe criterii de performanță, pe aspecte care țin de nevoile reale ale comunității în care trăim.

• Dr. Marius Ursuleanu – medic ORL care rămâne în România „deși ar putea pleca oricând pentru un salariu demn”.

  Câți colegi de-ai dumneavoastră iau în calcul plecarea din țară dacă legea rămâne neschimbată?

  Există un procent. A fost mult mai mare până în 2018, când a fost o reformă, să spunem, în sistemul medical, în care sistemul sanitar s-a apropiat cât de cât de salariile celor din Uniunea Europeană. Însă, la ora actuală, au venit destul de mulți și din 2018, și se constată în toate specialitățile — în special, cred că toți știm — în neurochirurgie, chirurgie cardiovasculară, niște personalități cu care societatea medicală românească se mândrește, mari profesori de medicină.

  Eu sunt ferm convins că medicii din România vor rămâne în România să lucreze, însă vor admite decență din partea politicului. Și din această cauză, politicul trebuie să știe un lucru, și cred că îl știe foarte bine: există o subfinanțare din ’90, și nu de acum, nu de 2–3 ani — din ’90 până acum. Au trecut 35 de ani și abia în ultimii 2 ani s-au inaugurat 2–3 spitale făcute de statul român, ceea ce este extraordinar de puțin.

  România nu produce foarte mulți medici, mai ales că foarte multe spitale județene care nu sunt spitale universitare au un deficit mare de medici, în special pe secțiile cele mai importante, chirurgie generală, obstetrică, pediatrie. Acest lucru este o situație paradoxală.

  În București rămân toți care termină. Este și o mică problemă care depinde de fiecare medic când termină rezidențiatul. Toți vor să rămână în clinicile universitare. Din această cauză, prin acest surplus de medici care cel puțin jumătate din ei nu pot să crească de la un an la altul, rămân la un nivel destul de mediocru, când toate spitalele județene au mare nevoie de ei. Spitale ca Tulcea, unde a fost o mare problemă pe chirurgie pediatrică, n-aveau niciun doctor. La ORL nu există un doctor la ora actuală în spitalul din Tulcea.

  Greșeala este și la organizatorii de sănătate și de la medicii rezidenți. Pentru că ei trebuie să știe că au terminat medicina, să profeseze medicina, să se ducă să poată. Ei niciodată nu o să poată să intre într-un spital peste 50 de ani, să intre mâna întâi într-o operație mai grea, dacă nu au experiență mare. Se duc... aici e un fapt foarte interesant. După ce stau pe margine, se duc în clinici private, unde nu fac mare lucru, pentru că acolo în fiecare clinică privată sunt 2-3 personalități care decid totul. Și această cantitate de medici care iese este o cantitate care se pierde.

  Nu vor nici să învețe, să facă gărzi neștire ca să se perfecționeze medical, mai ales în specialități chirurgicale, vorbesc, iar nu vor să audă de Giurgiu, de Călărași, de Tulcea, de Alexandria, de foarte multe orașe, în care vor numai în București, se duc în privat, în privat nu fac nimic, și din această cauză numărul de medici care dă România, la un moment dat, se vede ineficient.

  Deci nu avem medici nici în provincie, iar calitatea celor din marile centre universitare este cu semn de întrebare.

Fiecare dintre județele mai slăbuțe trebuie să țină legătura cu clinic spitalul universitar din zonă. Acuma există totuși o lipsă de infrastructură medicală și infrastructura în general au produs aceste dereglări între marile orașe, unde se vor toți să profeseze, și spitale mai micuțe.

Cazul Bistrița-Năsăud, însă nu uităm că Bistrița totuși este un județ mult peste alte județe, cum sunt Vasluiul, Botoșaniul, chiar Galațiul, care cu excepția spitalului Galați, care este un spital universitar, și a spitalului Tecuci, să știți că stă destul de slab. Brăila, cu excepția spitalului județean Brăila, iarăși sunt orașe, cum ar fi Făurei care sunt, cred că sunt zero. Adică spitalul Făurei, dacă îl luăm la bani mărunți, este un dezastru, cum a fost și la Uziceni. Deci spitalele, cred că aici este neînțelegerea și părerea populației că medicii nu se comportă cum ar trebui, cum a fost cazul acela din Uziceni. Aceste spitale sunt delăsate în special de Consiliul Județean. Consiliul Județean, cum sunt în toate județele, întreține aceste spitale, le controlează, le manegeriază. Ei nu au aceste posibilități să facă dotarea respectivă. Nu au această capacitate să atragă un medic, să-i ofere condiții.

Ține de politic, de omul care atrage. Medicii tineri trebuie să fie atrași și mult mai mult, oferindu-le avantaje să vină să profeseze în aceste orașe. Aceste decalaje se vor accentua peste cinci ani, zece ani. România e deja împărțită în două. O Românie a celor care au posibilități financiare și o Românie a oamenilor săraci. Aceste decalaje se vor accentua, așa va fi și în domeniul medical. Unele spitale, Constanța, Bucureștiul, Clujul, Iașiul, Târgu Mureș, Timișoara vor crește, iar celelalte încet, încet vor scădea.

• Dr. Alexandru Rafila – fost ministru și specialistul care a văzut sistemul sanitar din toate unghiurile.

  Este o poveste balcanică, îmi cer scuze. Nu știu exact ce profesie are domnul Pâslaru, dar cred că este economist de meserie și cum să spui că se mărește anvelopa salarială și scad salariile.

  Și mai este un lucru care e important de spus și colegii de la sindicat. În anumite zone de media care sunt aservite actualului guvern, au început niște chestiuni. Dom'le, grevele, nu participă toată lumea la grevă. Numai două treimi dintre membrii Sanitas. Cei de la Solidaritatea nu participă. Tot felul de chestiuni de-astea ca să creeze o confuzie în rândul personalului medical.

  Păi sigur că un angajat dintr-un spital, dacă are un pacient internat în spital, nu o să-l lase acolo netratat și neîngrijit. E firesc să se întâmple așa.

  Dar modul în care informația este difuzată în momentul de față să creeze conflict între diverse categorii profesionale din sănătate sau între cei din sănătate și alte categorii profesionale, lipsa de coeziune. Și să știți că de data asta este foarte mare coeziune în rândul personalului medical, pentru că s-a ajuns la o chestie care n-are niciun fel de legătură cu realitatea.

  Noi am deblocat angajările în cadrul Comisiei de Sănătate, cât să se poată vota această lege și să avem o posibilitate a angajărilor în domeniu. De ce am făcut lucrul ăsta? Pentru că domnul Bolojan a refuzat memorandul propus de ministrul sănătății pe data de 6 iulie, domnul Cseke, care e un om foarte serios, a refuzat să aprobe acest memorandum și acum când a văzut că în Parlament trece această lege, a votat memorandul până această seară într-o ședință de guvern online.

  Deci este o chestiune care n-are niciun fel de logică. Sau aprobăm memorandul pentru 22 de posturi la Marie Curie pentru că a murit un copil care n-a avut acces la asistență medicală. Sunt câteva sute de spitale în România, să moară în fiecare spital un om care n-are acces la asistență medicală ca să aprobăm memorandul pentru suplimentarea sau pentru ocuparea posturilor?!

  Deci este ceva lipsit de orice fel de logică medicală, economică, juridică și umană. Deci eu cred că asta e primul lucru care este de discutat. Deficitul uriaș din sistemul medical. Vorbim despre 30.000 de posturi necesare. Memorandumul propus, cum ați spus domnule ministru, 7.805 de posturi. 184 mai multe față de memorandumul precedent. Vorbim despre 14.000 de paturi desființate până în anul 2028.

  Haideți să ne uităm pe niște cifre care sunt la dispoziție, inclusiv la dispoziția domnului Bolojan, și când facem o reformă, să încercăm să discutăm de legea salarizării, să discutăm de posturile care sunt disponibile și discutăm cu universitățile de medicină. Și apropos de școlarizare, când am venit eu la Ministerul Sănătății în 2021, numărul de posturi alocate pentru medicina de familie era 350. În condițiile în care medicina de familie are în total cam 11.000-12.000 de oameni, în care 40% o să iasă la pensie. Deci trebuie să aducem și am reușit împreună cu universitățile, cu Colegiul Medicilor, să ajungem la o cifră mai aproape de realitate. Am ajuns aproape la 700 de posturi de pregătire într-un an. Lucrurile astea trebuie adresate într-un mod rațional.

  Eu nu văd niciun fel de atitudine rațională, numai irațională și dușmănoasă. Mă scuzați, asta este atitudinea. Este dușmănoasă față de personalul medical și față de instituțiile sanitare care duc greul până la urmă și care încearcă să ofere servicii medicale populației. Dom'le, dacă... Da, voiam doar să completez un pic și să vorbim despre gradul de ocupare al paturilor. Mi se pare că sistemul sanitar e mai complex decât niște parametri izolați care sunt analizați și prezentați așa... Exact. Nu, ei sunt analizați în funcție de ce interes ai. Și atunci îți arăt parametrul ăsta. Dar dacă... Dacă ne privim în ansamblu și dacă ne raportăm doar la gradul de utilizare al paturilor, trebuie să știm faptul că în legislația actuală la nivel european este recomandat un grad de utilizare între 60 și 75%. Pentru că orice grad care depășește 75% împiedică absorbția de pacienți noi, întârzie preluarea pacienților aflați în camera de gardă, întârzie efectuarea curățenii ciclice și suprasolicită personalul medical. Deci toate aceste lucruri în care vrem să creștem la 120% rata de utilizare a paturilor,

• Alexandru Ocoleanu – asistent-șef ATI Cantacuzino, „mâna care ține de mână un pacient când sistemul îl lasă singur”.

  ”Cred că cel mai resimțit sentiment este acela de frustrare, de nepăsare din partea autorităților. Nu-mi este teamă cât foarte mult m-a apasat acest sentiment de nepăsare și de abandonare. Ne simțim cumva abandonați, pentru că, așa cum s-a spus și mai devreme, în timpul pandemiei am fost cumva eroi. Iar acum, din acei eroi, am ajuns cumva într-o zonă de abandonare, într-o zonă de nepăsare, unde sunt secții unde efectiv nu se poate acoperi graficul de lucru pe luni de zile cu un număr suficient de asistenți medicali. ”

• Cristian Piscureanu – asistent ATI Floreasca, obișnuit ca „o tură normală” să însemne salvarea unei vieți.

  „ Este o emoție destul de mare când privești aceste imagini și mai ales când îți aduci aminte de colegii tăi, de medicii cu care ai lucrat. Am lucrat și cu doctorița Ștefania, pe parte de chirurgie la sala bloc operator, l-am cunoscut și pe Alexandru, medicul de UPU, medic la urgență, niște oameni deosebiți, pregătiți pe parte medicală și cu dăruire. A fost un șoc pentru noi toți și am resimțit o emoție destul de puternică. Frustrarea este în momentul de față că se vorbește despre un număr suficient de cadre medicale. Nu, este total fals. Este o minciună care să nu mai sensibilizeze opinia publică sau să o inducă într-o oarecare eroare.

  De foarte mulți ani ne confruntăm cu un deficit de personal dacă ne raportăm la partea de cadre medicale superioare, cum sunt medicii. Încercăm să suplinim cu toate resursele deficitul acesta de personal. Colegii mei au zile de concediu neefectuate de ani de zile, care se pierd totodată, pentru că legislația așa spune, dacă nu le-ai efectuat în ultimele 18 luni, le pierzi.

  Cunosc medici care au, spre exemplu, chiar vorbeam cu una dintre doctorițele cu care lucrez, care a avut trei gărzi într-o săptămână pentru a putea suplini concediul celorlalți medici, să se poată odihni și dumnealor. Situația este destul de critică și cred că se vorbește foarte mult de proiecte, dar nu sunt niște proiecte cu o perspectivă de termen lung.

  Vă dați seama, pe noi ne afectează nu direct ceea ce se întâmplă. Pentru mine prea puțin contează culoarea politică care conduce departamentul de sănătate într-o țară. Pentru mine trebuie să fie o susținere clară, o susținere financiară și să am siguranța locului de muncă din punct de vedere al profesionalismului.

  Spunea domnul profesor mai devreme despre partea de asistenții medicali de terapie cu migrarea din alte secții. Nu. În primul rând dispare curatețea actului medical. Este foarte greu să formezi un asistent medical de terapie intensivă, un asistent medical de bloc operator, să-l aduci din alte specialități, pentru că aici este vorba de o pregătire de ani de zile, este vorba de o formare profesională prin diferite cursuri, prin diferite specializări. Este un pic mai complexă treaba asta cu partea de terapie și cu partea de secții cheie și importante în sistemul medical de stat. ”