Actualitate· 5 min citire

Mesajul cutremurător al unei foste operatoare 112, după crima de la Caracal: "Simt că mi se rupe inima"

mesajcutremuratorfostaoperatoare112

mesajcutremuratorfostaoperatoare112

Scris de Alina Popescu Publicat: 29 iul. 2019, 15:40

 

O fostă operatoare de la 112 transmite pe Facebook un mesaj legat de drama de la Caracal și povestește cum a fost rezolvat cazul unui băiat din Mehedinți de aceeași vârstă cu Alexandra.

Cazul Alexandrei de la Caracal a sensibilizat o țară întreagă, iar românii comentează și critică pe Facebook modul cum au acționat polițiștii și procurorul. O fostă operatoarea de la 112 din județul Mehedinți, Cristina Șoloiu, transmite un mesaj dur pe Facebook și prezintă cazul unui adolescent de 15 ani, terminat din fericire cu bine.

„Plecați, toți! Voi, cei buni, plecați acum! Nu mai girați incompetența ucigașă a celorlalți! Nu mai permiteți să fiți băgați în aceeași oală cu ei! Nu mai munciți pentru ei sau în locul lor! Sistemul trebuie dărâmat și reconstruit de la zero, e singura șansă. Nu știu ce să mai zic. Poate doar că îmi pare atât de rău pentru tot, încât simt că mi se rupe inima...”, scrie Cristina Șoloiu pe contul său de Facebook.

Aceasta povestește cazul unui adolescent de 15 ani, din Mehedinți, care se rătăcise în zona de munte, în toiul nopții, în iarna anului 2005. În naivitatea sa, crezuse că poate ajunge pe jos la casa părinților săi din satul Noapteșa, după ce autobuzul în care se afla și-a întrerupt călătoria din cauza zăpezii mari.

“Unul dintre primele mele cazuri ca operatoare 112 au avut ca protagonist un băiat de aceeași vârstă cu Alexandra: 15 ani. Era iarna lui 2005, era zăpadă mare și se anunțau în continuare ninsori abundente, mai ales în zona de munte. Băiatul era din satul Noapteșa, dar învăța la un liceu din Herculane, la internat, și luase autobuzul spre casă. La Baia de Aramă, însă, toți călătorii au fost dați jos, pentru că autobuzul nu mai putea înainta din cauza troienelor. Era după-amiază, în jur de ora 4.00, iar băiatul nostru a pornit-o pe jos spre Noapteșa, aflată cam la 30 de kilometri distanță”, spune Cristina.

Nu avea mobil asupra lui și oricum nu i-ar fi fost de mare folos pentru că în zonă nu exista semnal la telefon.

„Eu intrasem în tura de noapte cu doamna Mariana Lădaru, iar dispecerul de serviciu la poliție era Mitică Pârvulescu, polițist vechi, priceput și experimentat - specie cvasi-dispărută în prezent. Apelul a venit în toiul nopții. După vreo nouă ore de mers prin zăpadă, ud, înghețat, flămând și speriat, băiatul care mergea acasă, la Noapteșa, a realizat că nu mai știe unde se află. A sunat la 112 de la un telefon public din mijlocul lui nicăieri - nici vorbă de localizare la momentul acela, ne apărea doar că este un post public Romtelecom”, își continuă povestea Cristina.

Își amintește că a transferat apelul la poliție:

“După ce l-a chestionat scurt pe copil, polițistul Pârvulescu a înțeles gravitatea situației și a introdus în conferință Poliția Baia de Aramă, mai precis pe ofițerul de serviciu Căpăstraru, care presupun că făcea parte din aceeași specie aproape extinctă ca și colegul său. După ce a aflat când pornise băiatul din Baia de Aramă și după ce i-a cerut să-i descrie exact ce vede (o clădire dezafectată, pe care rămăseseră literele "Autoservire" și "Poșta"), polițistul Căpăstraru și-a dat seama unde se afla rătăcitul: undeva la mijlocul drumului, în zona Bala”.

Polițistul a avut inspirația să-l îndrume pe elev spre casa soacrei sale:

“«Și acum închizi telefonul și o iei pe stradă în jos. Nu prima, nu a doua, a treia casă pe dreapta are un gard verde. Bați în poartă și spui că te-am trimis eu. Acolo stă soacră-mea. Să-ți dea ceva să mănânci și să te culce acolo, la ea, că mâine vin eu și te duc acasă». «-Nu, nenea, știți... Eu vreau să ajung la Noapteșa, la părinți...», încerca copilul să bâguie, cu vocea aprope stinsă de frig, foame și oboseală. «-Măi, băiete, nu ajungi nicăieri în noaptea asta. Ai tăi nici măcar nu știu că vii. Du-te acolo unde îți spun eu, c-o sun acum pe soacră-mea să-ți dea drumul».

Datorită acestui polițist, adolescentul a fost salvat și povestea a avut un final fericit. A doua zi, elevul a fost luat de părinții săi din casa familiei care îl găzduise peste noapte.

“Dimineața, înainte de a ieși din tură, am aflat de la colegul Pârvulescu că apelantul nostru petrecuse noaptea în siguranță, în casa cu gard verde, și că poliția îi anunțase părinții, care urmau să meargă să-l ia. N-am să uit niciodată cazul ăsta. N-am să uit cât de mândră m-am simțit că fac parte dintr-un sistem care salvează vieți. Voi avea mereu tot respectul pentru polițistul care n-a stat să se gândească la proceduri, ci a acționat rapid, în condițiile date (un copil înghețat și epuizat, într-o noapte geroasă, într-un loc greu accesibil din cauza zăpezii mari). A acționat rapid, dar, mai ales, a acționat uman. Astfel că băiatului din Noapteșa nu i-a fost frânt drumul la 15 ani, în mijlocul lui «nicăieri»”, își încheie povestea fosta operatoare de la 112.

 

Distribuie articolul

Urmărește știrile Realitatea de Mehedinti și pe Google News

Mai multe știri din Actualitate