În 1870, la cinci ani de la detronarea lui Cuza și de la aducerea în țară a unui prinț străin, țăranii olteni din satele Mehedințiului au hotărât să aleagă pe fostul domnitor Cuza, aflat în exil, și să-l trimită în Parlament ca deputat al lor
În ianuarie 1870, la alegerile parlamentare parțiale, Al. I. Cuza, aflat în exil, este ales deputat de Mehedinți, dar el nu a putut accepta această funcție. Încă din 1867 îi scrisese lui Carol I pentru a reveni în țară, dar acesta îl refuzase categoric.
În 1870, la cinci ani de la detronarea lui Cuza și de la aducerea în țară a unui prinț străin, țăranii olteni din satele Mehedințiului au hotărât să aleagă pe fostul domnitor Cuza, aflat în exil, și să-l trimită în Parlament ca deputat al lor, al poporului, socotindu-l mai departe ca “Măria Sa”.
Țărani, meșteșugari, muncitori din port, negustori au găsit sprijin în acea perioadă pentru a da viață gândurilor lor pentru domnul Cuza, în prietenul lu Mihail Kogălniceanu, avocatul Grigore Miculescu. Cunoscut pentru ideile sale înaintate încă în epoca revoluției de la 1848, Miculescu va fi unul din fervenții susținători ai Unirii de la 1859. Deputat și apoi senator în timpul domniei lui Cuza, el va susține reformele, inclusiv pe acelea care vizau diminuarea proprietăților sale.
Propagând în cercurile intelectuale din București, Craiova și Turnu Severin, orientarea culturală profranceză și proitaliană, Grigore Miculescu va iniția publicația satirică “Măseaua”, cu ascuțiș anticarlist, împotriva politicii lui Carol și cu orientare potrivnică Austro-Ungariei.
Represalii împotriva lui Grigore Miculescu
“Carol nu va rămâne dator multă vreme. Proprietățile lui Miculescu încep să fie ținta primelor atacuri. Bancherul Eschenazi, adus de Carol din Germania, îi va ipoteca o parte din proprietăți. Revista <<Măseaua>> este pusă sub urmărire. Fiii săi, care-l sprijineau în activitatea revistei, vor resimți din plin urmările pentru atitudinea de animatori ai alegerii lui Cuza ca deputat de Mehedinți”, susține istoricul I. Dorneanu în “Magazin istoric” (mai 1967). Trei feciori au murit în împrejurări misterioase, primul, un tânăr istoric-arheolog, înecat în Dunăre, iar nu după multă vreme, ceilalți doi, tineri avocați, au fost găsiți înecați într-o groapă de var.
“Represaliile se vor îndrepta în cele din urmă direct contra lui Grigore Miculescu. Când, în 1881, Cuza va fi ales pentru a treia oară deputat de Mehedinți, Miculescu va fi silit să se exileze în Franța. Aproape întreaga avere i-a fost spulberată. A rămas cu câteva pogoane și o culă, fosta culă în care poposise Tudor Vladimirescu înaintea anului răscoalei”, mai spune I. Dorneanu.
Redăm mai jos textul mandatului prin care Alexandru Ioan Cuza a fost proclamat deputat de Mehedinți, în urma scrutinului electoral din 1870:
“Mandat
Azi la 25 ianuarie, anul 1870, fiind convocat prin decret domnesc colegiul al IV-lea din districtul Mehedinți a alege deputatul său, și, procedând la despoierea scrutinului în ziua de 26 la patru ore după amiază, a proclamat cu majoritate de voturi din 544 prezenți pe Măria Sa Alexandru Cuza Vodă de deputat al acestui colegiu.
Biroul definitiv al colegiului, pe de o parte recunoaște de legală această alegere, iar pe de alta dă acest mandat cu mult respect și recunoștință la mîna alesului deputat Vodă Cuza, rugându-l cu supunere și inimă curată să vie în sînul națiunii române, pe care dezrobit-o și care-I e devotată tocmai pentru-că-l crede om mare, devotat și credincios jurământului său din 1857.
Asemenea mandat s-a alăturat și la dosarul alegerilor, spre a se înmâna principelui Vodă Cuza prin autoritățile competente.
Președintele biroului: preotul Gh. Ionescu
Secretar: Gh. Burileanu
Scrutatoare: N. Negoițescu”